Nikolai Vasilievici Gogol a trăit mult timp la Roma între 1837 și 1846. În total, a petrecut aproximativ patru ani și jumătate la Roma, revenind la Roma de nouă ori. Vă sugerez să alegeți în comentarii citatul dvs. preferat de Nikolai Vasilievici:
- „Mai mult decât atât, în însăși natura mea, abilitatea mea este doar să-mi imaginez lumea în viață când m-am retras din ea. De aceea Nu pot scrie despre Rusia decât la Roma. Doar acolo îmi va apărea tuturor, în toată volumul ei. Și aici am murit și am amestecat la rând cu alții. Nu există orizont deschis înaintea mea. Mai mult, aici, în afară de cauzele externe care m-ar putea confunda, simt un obstacol fizic pentru a scrie. ... În Roma, am scris în fața unei ferestre deschise, împletit cu un aer benefic și miraculos pentru mine. Dar tu în sufletul tău poți simți cât pot suferi uneori într-un moment în care suferința mea nu este vizibilă pentru nimeni. ”
Scrisoare către Pletnev de la Moscova la 17 martie 1842 - „Vino într-o zi, chiar la sfârșitul apusului, la Roma, la mormântul meu, dacă nu devii deja viu.” Doamne ce pământ! ce țară de minuni! și cât de proaspăt este pentru suflet! ”
Scrisoare către M.A. Maksimovici la 22 ianuarie 1840 - „Dacă ai ști numai cu ce bucurie am aruncat Elveția și am zburat în draga mea, în frumoasa mea Italie. Ea este a mea! Nimeni din lume nu o va lua de la mine! M-am născut aici. - Rusia, Petersburg, zăpadă, cârciumă, departament, departament, teatru - toate acestea am visat. M-am trezit din nou acasă și am regretat doar că partea poetică a acestui vis ... "
Scrisoare către Zhukovsky la 30 octombrie 1837 - „Totul intră aici împreună. O libertate uimitoare, de care ai fi cu adevărat încântat ”
Scrisoare către Danilevski pe 8 februarie 1838 despre carnavalul roman, la care Gogol a apărut pentru prima dată în viața sa - „Nu știu dacă v-am scris despre bisericile din Roma. Sunt foarte bogați. Nu avem deloc astfel de biserici. În interior, toată marmura este de culori diferite; coloane întregi din porfirie, din albastru, din piatră galbenă. Pictura, arhitectura - toate acestea sunt uimitoare. Dar încă nu știi nimic. ”
Scrisoare către surori în octombrie 1838 - „Vorbind de terase forestiere (călător străin, nota autorului). Toată iarna, o iarnă minunată, uimitoare, de o sută de ori mai bună decât vara St. Petersburg, toată iarna aceasta, spre marea mea fericire, nu am văzut pădurea; dar acum dintr-o dată, o grămadă de ei au alergat spre Paște și între ei un întreg grup de ruși. Ce popor insuportabil! El a venit și este supărat că la Roma există străzi necurate, nu există distracții absolut, sunt foarte mulți călugări, și repetă frazele confirmate de calendarele și vechile almanahuri din secolul trecut, potrivit cărora italienii sunt spărgători, înșelători și așa mai departe. și așa mai departe. Și în timp ce el transportă cazarma de la ei, doar că nu există urină. Cu toate acestea, ei sunt pedepsiți pentru prostia sufletelor lor prin faptul că nu sunt capabili să se bucure, să se îndrăgostească de sentimentele și gândurile lor în frumos și înalt, nu în puterea de a recunoaște Italia.» Scrisoare către Balabina în aprilie 1838
- „Câte engleze aveți în Pisa, sunt atât de mulți ruși la Roma. Toți, ca de obicei, sunt foarte înfricoșători ai Romei pentru că nu există hoteluri și magazine, cum ar fi la Paris, iar cardinalii nu dau bile ”
Scrisoare către Barbara Repnina în ianuarie 1839 - „Totul intră aici împreună. O libertate uimitoare de care ai fi cu adevărat încântat ”.
Scrisoarea către A.C. Danilevski la 2 februarie 1838 - „I-ai cunoscut pe transtereni (după cum îi sună Gogol pe locuitorii districtului Trastevere, nota autorului), adică rezidenți de cealaltă parte a Tibrului, care sunt atât de mândri de originea lor romană pură. Ei singuri se consideră adevărați romani. Nu s-a căsătorit niciodată cu un străin (și toți cei care nu se află în orașul lor sunt numiți străini) și niciodată un tranvestit nu s-a căsătorit cu un străin. Ai auzit vreodată limba lor și ai citit faimosul lor poem Il meo Patacca, pentru care Pinelli a făcut desene? Dar nu s-a întâmplat să citiți sonetele actualului poet roman Belli, despre care trebuie să auziți când citește. În ele, în aceste sonete, există atât de multă sare și atâta ascuțire, complet neașteptat, și astfel reflectă cu adevărat viața transteverienilor prezenți în ele, încât vei râde, iar acest nor greu, care de multe ori zboară pe capul tău, va zbura alături de neplăcut și intolerabil durerea de cap.
Scrisoare către Balabina în aprilie 1838 - „Dar Roma, Roma noastră minunată, un paradis în care, cred, și trăiești mental în cele mai bune momente ale gândurilor tale, această Roma m-a îndepărtat și m-a vrăjit. Nu pot și să ies din ea. ”
Scrisoarea către A.C. Danilevski la 30 iunie 1838 - „... luminos, cu un suflet plin de viață Voi merge în paradisul meu promis, la Roma meaunde mă trezesc din nou și îmi termin munca (Suflete moarte, nota autorului)«
O scrisoare de la Moscova din ianuarie 1840 către Zhukovsky. - „Dacă ai ști doar cât de dureroasă este existența mea aici, în țara mea! Nu pot să aștept și să aștept primăvara și timpul să merg la Roma, în paradisul meuunde voi simți din nou prospețimea și puterea răcorindu-se aici ”
O scrisoare de la Moscova din ianuarie 1840 către M.A. Maksimovic - «Te îndrăgostești de Roma foarte încet, puțin câte puțin - și pe viață. Într-un cuvânt, toată Europa este pentru a urmări, iar Italia este pentru a trăi. Toți cei care au rămas aici au spus acest lucru. ”
Scrisoarea către A.C. Danilevsky 15 martie 1838 - «Îmi este foarte dor de tine fără Roma. Doar eu eram complet calm, sănătos și mă puteam dedica studiilor mele ”
Scrisoare de la Geneva la 19 septembrie 1837 către N.Ya. Prokopovich - „Ce pământ de Italia! În niciun caz nu o poți imagina. O, dacă te-ai uitat doar la acest orb orbitor, toate înecând în strălucire! Totul este frumos sub acest cer; oricare ar fi epava, poza; un bărbat are un fel de colorare spumoasă; structura, copacul, opera naturii, opera de artă - totul pare să respire și să vorbească sub acest cer ”
Scrisoarea din 2 noiembrie 1837 către Pletnev - «Și când am văzut în sfârșit a doua oară Roma, oh, cum mi s-a părut mai bine decât înainte! Mi s-a părut ca și cum mi-aș fi văzut patria, în care nu mai eram de câțiva ani și în care nu mi-au trăit decât gândurile. Dar nu, acesta nu este ceva, nu patria lor, dar am văzut patria sufletului meu, unde sufletul meu a trăit înaintea mea, înainte de a mă naște în lume. Din nou același cer, acum tot argintiu, îmbrăcat într-un fel de paiete din satin, apoi albastru, așa cum îi place să apară prin arcadele Coliseului (însemnând Colosseum, nota autorului). Din nou, aceleași chiparoși - aceste obeliscuri verzi, vârfurile pinilor cu cupole, care par uneori plutesc în aer. Același aer curat, aceeași distanță limpede. Aceeași cupolă veșnică, atât de maiestuoasă încercuind în aer. ”
Scrisoare în aprilie 1838 către Balabina
Vă recomand să citiți:
