Stefania Sandrelli (Stefania Sandrelli) - actriță de film din Italia, model de modă, regizor și scenarist. Are mai mult de optzeci de lucrări în filme de diferite genuri (comedii, melodramuri, drame, thrillere, cinema intelectual, filme erotice).
Biografie
Viitoarea actriță s-a născut pe 5 iunie 1946 în comuna italiană Viareggio din regiunea Toscana din provincia Lucca (Provincia di Lucca).
Drumul spre cinema
Părinții fetei Othello (Othello) și Florida (Florida) Sandrelli au observat din timp talentul de actorie al fiicei sale. Tatăl familiei moare de îndată ce fata are 8 ani și ei, împreună cu fratele lor mai mare Sergio (Sergio), care ulterior a devenit un muzician celebru, rămân în grija mamei sale. De la vârsta de opt ani, Stephanie dansează și învață să cânte la acordeon. Când a venit momentul, fata a fost înscrisă la o școală comercială, unde a mers cu mare plăcere. Acolo, Stefania participă cu succes la spectacole neprofesionale.
La vârsta de paisprezece ani, viitoarea vedetă devine participantă la concursul anual de frumusețe Miss Italia, iar la 15 ani devine câștigătoare la concursul Miss Viareggio.
Imediat, fata a început să primească oferte de la regizori despre filmarea unui film. Primele tablouri în care a debutat în 1961 au fost:
- „Tineretul de noapte” („Giovent di notte”), regizat de Mario Sequi (Mapio Sequi);
- "Liderul fascist" ("Il federale"), regizat de Luciano Salce (LucianoSalce), unde a jucat cu Hugo Tonyazzi (Ugo Tognazzi).
Primul succes
Datorită participării la aceste tablouri, actrița a reușit să fie văzută de regizorul de film Pietro Germi. El a invitat-o să filmeze filmul Divorzio all'italiana în 1961, unde i-a acordat tânărului talent rolul principal al Angelei, care i-a adus mai târziu fetei o mare faimă. Partenerul ei în film a fost deja asezat cu actorul Marcello Mastroianni (Marcello Mastroianni).
Ultimele fotografii ale filmului, în care Stefania apare într-un bikini, în toată gloria lui demonstrează corpul perfect al unei fete. Piesa de neegalat a actorilor a fost observată atât de critici, cât și de spectatori.
În 1964, în timp ce continua să lucreze cu același regizor, Stefania a jucat un rol major în tragicomedia Sedotta și Abbandonata. Acest lucru a confirmat în cele din urmă interpretul în rolul unui star de film.
În 1965, un alt film „Am cunoscut-o bine” („Io la conoscevo bene”) regizat de Antonio Pietrangeli cu rolul unui plan psihologic a întărit triumful actriței.
Jermie l-a împușcat pe Sandrelli în alte două filme de comedie:
- "Imoral" ("L'immorale"), în 1967, împreună cu Hugo Tonyazzi;
- Alfredo, Alfredo (Alfredo, Alfredo), în 1972, partener Dustin Lee Hoffman (Dustin Lee Hoffman);
În 1974, Pietro Germi a murit. Ștefania era foarte îngrijorată de plecarea din viața îndrăgitului ei regizor, dar nu a încetat să acționeze în tragicomedie.
Noi orizonturi
Liniile de personaje scenice desemnate de Jermi pentru Sandrelli scânteiau cu noi fețe în tandem cu regizorul și scenaristul italian Ettore Scola. De la începutul anilor șaptezeci, interpretul a strălucit în lucrările sale:
- Drama comedie „Ne-am iubit atât de mult” („C’eravamo tanto amati”), 1974. În anul următor, filmul a câștigat Premiul de Aur al celui de-al nouălea festival de film de la Moscova. Parteneri de scenă au fost Nino Manfredi și Vittorio Gassman. Filmul devine ultima lucrare pentru Vittorio Gaetano de Sica (Vittorio Gaetano De Sica), care a murit în timpul instalării benzii;
- Terasa Tragicomediei (La terrazza), Anul 1980. Eroina Sandrelli (Giovanna) apare în imaginea unui activist al forțelor de stânga, pasionat doar de politică. Dar pasiunea pentru opoziție (eroul lui Vittorio Gassman) a trezit feminitatea în Giovanna;
- Melodrama "Familia" ("La famiglia"), Anul 1987. Un alt film cu Gassman, nu la fel de remarcabil ca cele două anterioare, dar cu aceeași piesă de neegalat a duo-starului.
Alte roluri
Pe lângă genul comediei, Sandrelli a mai avut roluri cu o altă orientare, ea lucrează și cu regizori precum: francezul Jean-Pierre Melville, francezul Jean Becker, italianul Carlo Lizzani, italianul Bernardo Bertolucci (Bernardo Bertolucci). Cele mai semnificative imagini din biografia actriței sunt filmele:
- Drama criminală "Fershaw senior" („L’aine des Ferchaux”), 1963, regia Melville. Filmul este o adaptare a romanului scriitorului belgian Georges Simenon (Georges Simenon) „Cazul lui Fershaw”. Primul rol masculin din film este interpretat de Jean-Paul Belmondo;
- Comedie "Tender escroc" ("Tendre Voyou"), 1966, regia Becker, unde Sandrelli lucrează din nou cu Belmondo;
- Drama „Partener” („Partener”), 1968, regia Bertolucci. Imaginea se bazează pe povestea lui Fyodor Dostoievski „Dublu”;
- Dramă „Iubitul lui Graminyi” („L’amante di Gramigna”), 1969, regia Lidzani. Povestea modernă a lui Robin Hood, lipsită de pământ. Pentru munca sa în film, Stephanie a fost premiată la Festivalul Internațional de Cinema din San Sebastian (Festivalul Internațional de Cinema de Donostia-San Sebastian), la nominalizarea „Cea mai bună actriță”;
- „Conformist” („Il conformista”), 1970, regia Bertolucci. Filmul este o adaptare a romanului cu același nume al scriitorului italian Alberto Moravia, iar în 1971 a fost distins cu premiul național de film „David di Donatello” („Ente David di Donatello”) la categoria „Cel mai bun film al anului”;
- Drama istorică „Secolul XX” („Novecento”) Bertolucci, 1976. Sandrelli a participat la filmul care a fost deja la Olimpiada cinematografiei europene, partenerii ei fiind: Robert De Niro, Gerard Depardieu și Burton Stephen Lancaster.
În anii ’70. Actrița a fost invitată la filmări și la alți maeștri ai cinematografiei europene.
Sandrelli a lucrat cu regizorul francez Claude Chabrol la platoul thrillerului Les magiciens în 1976. Regizorul italian Mario Monicelli a filmat o stea de film la Brancaleone alle crociate, în 1970.
Regizorul italian Luigi Comencini a invitat-o pe actriță în rolurile din filmele: Crime în numele iubirii (Delitto d'amore) în 1974 și Cork - o poveste incredibilă (L'ingorgo - Una storia imposibile) în 1979.
Începând cu anii optzeci, Stefanie are multe roluri în filme ale genului erotic la invitația tinerilor talente Tinto Brass și Sergio Corbucci. Cele mai marcante filme din această perioadă pentru actriță sunt imaginile:
- Drama erotică „Cheie” („La chiave”), 1983, regia Brass;
- „Atenție” melodrama erotică ("L'attenzione"), 1985, regia Soldati. Imaginea este demn de remarcat prin faptul că în ea Stephanie a fost filmată simultan cu fiica ei cea mai mare, Amanda;
- Drama "Ochelari într-un cadru de aur" („Gli occhiali d’oro”) în 1987, regia Giuliano Montaldo (italiană: Giuliano Montaldo);
- Comedie „Sperăm că va fi o fată” ("Speriamo che sia femmina") Monicelli, 1986.
În 1990, actrița a jucat cinci filme simultan, în 1994, 1996, 2001, 2004, a lucrat anual în patru filme, în 1992, 1995, 1998, 1999, 2003, 2008-2010. Sandrelli a avut trei proiecte în fiecare an.
În 2012, Stefania Sandrelli a jucat în mini-serialul „Familia mare” („Una grande famiglia”).
Viața personală
De la vârsta de șaisprezece ani, Stephanie începe o relație strânsă cu muzicianul său căsătorit Gino Pauli, iar în 1964 au avut o fiică, Amanda, care a devenit ulterior actriță, deși nu la fel de remarcabilă ca mama ei.
Mai târziu, în 1973, Sandrelli naște un fiu Vito din Nicky Pende. Acum, actrița are nepoți: Rocco (Rocco), Elena (lena), Dorothy (Dorothy) și Francisco (Francesco).
În 1983, Stefania a decis o căsătorie civilă cu regizorul Giovanni Soldati (Giovanni Soldati) și încă locuiește cu el. Nu îi place să-și facă publicitate vieții personale, așa că o mare parte din ea rămâne necunoscută pentru mulți fani.
Apariție
Actrița este proprietarul ochilor maro închis și al părului închis, cret, moale. Nu pictează în alte culori, deoarece preferă naturalețea și frumusețea naturală.
Are o nuanță ușoară a pielii și nu foarte buze pline. Stephanie nu este un susținător al chirurgiei plastice, nu se pompează cu silicon și nu este pasionat de bretele. Fața este ovală, fruntea și nasul sunt medii. Înălțime - 177 centimetri, pe corp nu există tatuaje și piercing.
Premii și nominalizări
Starul de film a fost nominalizat de opt ori pentru premiul de film David di Donatello:
- În categoria „Cea mai bună actriță” pentru poza „Mignon stânga” („Mignon е partita”) în 1989 (câștigător), pentru filmul „O boală ciudată” („Il male oscuro”) în 1990 (câștigător), „Family” în 1987 și Prima frumoasă (La prima cosa bella) în 2010;
- În categoria „Actriță de susținere” pentru filmul „Ultimul sărut” („L’ultimo bacio”) din 2001 (câștigător), pentru filmul „Fratele și sora” („Figli / Hijos”) în 2002 (câștigător) filmul „Pentru dragoste, numai pentru dragoste” („Per amore, solo per amore”) în 1994 și pentru filmul „The Simple Nymph” („Ninfa plebea”) în 1996;
- Sandrelli a fost distins cu Premiul Panglică de Argint (Nastro d’argento) în 2010 pentru munca sa în filmul The First Beautiful.
Fapte interesante
- În timpul antrenamentelor la școală, Stefania, ca și alte fete de vârsta ei, a vizitat deseori plaja. Acolo, un fotograf a făcut trei zeci din fotografiile sale, pe care ulterior a reușit să le vândă revistei „Ore” („Le Ore”), iar una dintre imagini i-a împodobit coperta. Fata a fost de acord să pozeze pentru că visa la faimă, bogăție și succes.
- Încă din copilărie, fetei îi plăcea jazz-ul, chiar a încercat să înregistreze melodii folosind un magnetofon vechi.
- În 2009, Sandrelli a scris scenariul și a realizat un film pe baza lui numit „Christine, Cristina” („Christine, Cristina”).
- În 2005, vedeta a primit premiul Leul de Aur (Leone d'Oro) pentru contribuția la arta cinematografiei la Festivalul Internațional de Film de la Veneția (Mostra Internazionale d'Arte Cinematografica).
- Stefania Sandrelli este listată ca partener al Distilleria Bottega, care produce Acino d'Oro și Chianti Classico DOCG sub brandul său.
